miercuri, 23 ianuarie 2013

Luminiţe

            Măh, nu ştiu cum decurg nopţile voastre şi chiar nu mă interesează ce activităţi prestaţi, pe unde, cum şi ce fel... nu, chiar nu mă interesează chestiile astea pentru că eu noaptea doorrmm... bine, sau încerc să dorm.
            La mine ori e un fel de "am apăsat pe buton şi m-am setat să mă trezesc la 6:50" ori "nu pot dormi şi stau cu ochii în tavan" ori "dorm şi mă trezesc speriată".
           Azi-noapte am fost setată pe ultima funcţie. Dormeam eu acolo liniştită ca un copil cuminte dormind pe diagonala patului, cu 2 pilote (să nu vă gândiţi că stau la Polu' Nord... în dormitor temperatura ajunge noaptea chiar la 25 de grade... dar mă simt eu mai bine cu 2 pilote... deh, eu şi vara mă învelesc), 3 perne mari... un căţel, o broască ţestoasă, un şoarece, un Tweety... Pikachu mic şi un Takko :)). Pikachu cam îmi stătea în coaste... Şi da, mai aveam loc :P. Şi cum ziceam... dormeam eu acolo cuminte visând cine naiba mai ştie ce că am uitat, sper să nu fi fost vreun vis important sau prea frumos. Şi dormeam eu liniştită când deodată o lumină stranie îmi gâdilă privitorii. Adică prin vis am simţit o lumină stranie îndreptată spre ochişorii mei sensibiloşi. Ştiu sigur că nu mă trezisem complet şi că încă mai visam şi nu voiam să mă trezesc că îmi era că dacă mă trezesc nu o să mai pot adormi. Şi îmi tot ziceam: "Nu mă trezesc. Nu mă trezesc. Nu mă trezesc". Şi lumina a dispărut (sau poate aţipisem :-?). În fine. Iar lumina aia stranie... O simţeam  cum mă gâdilă pe la ochi... era aşa enervantă, parcă zici că stătea cineva cu o lanternă deasupra mea. Am avut odată un vis d'ăsta cu o lumină... :)) doar că se făcea că eram întinsă pe o masă iar un bec imens îmi levita deasupra capului... şi era o lumină orbitoare. Şi da, erau şi extratereştri în visu' ăla.  (Parcă zici că-s obsedată de extratereştri.) Mda, să lăsăm visu' ăsta la o parte. Şi cum ziceam... îmi bătea lumina aia în ochi. O simţeam deşi încă nu deschisesem ochii... Şi stau, şi stau, şi stau... în speranţa că nah... o fi vreun vis d'ăla realist, dar nu... lumina aia nu se mai stingea. Am deschis un ochi încet... Şi o lumină alb-verzuie se întindea frumos şi elegant pe tavan scurgându-se într-un mod straniu pe perete. "Piei Satană! Au venit extratereştrii?" Deschid eu mai bine ochii şi încerc să-mi dau seama de unde vine lumina. Şi dintr-o dată începe lumina să se mişte. "Hoo!! Stai pe loc. Băi, ce naiba?!". Iar se mai scurge puţin lumina pe perete şi dintr-o dată devine şi mai intensă. Îmi pun mâna la ochi şi o pilotă peste. Stau puţin aşa, apoi scot un ochi să văd dacă a plecat lumina stranie. Nu plecase, era tot acolo... pe perete şi tavan. "Se mişcă, se mişcă, se mişcă...". Venea într-un mod ameninţător spre mine... Atunci m-am dat jos din pat şi m-am uitat pe geam.
Nu, nu era nicio navă extraterestră. Era doar unu' cu ditamai farurile verzi-albicioase. Face el acolo o mişcare şi-mi plasează farurile fix în ochi. "Fi-ţi-ar farurile să-ţi fie. Să ţi le pui în loc de ochi!". Mă frec la ochi în speranţa că steluţele îmi vor dispărea. Mă întorc în pat şi dau cu picioru' într-o prostie de jucărie dură, făcută să te doară, pusă aiurea în cale. Şi până la urmă care era probabilitatea de a nu mă lovi? Vă zic eu, -000000,1 % (eu mă împiedic şi ziua...). Şi m-am aşezat înapoi în pat... şi ce bine mai era.
            Curiozitatea a omorât pisica...

2 comentarii:

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.