Plictiseală

          Pot să spun că m-am trezit din hibernare... Nu sunt obosită, doar că nu am nicio picătură de viaţă în mine. Aseară am adormit în jur de ora 19:00 şi m-am trezit pe la vreo 8 şi ceva dimineaţa... Hibernare. Am mai dormit şi azi vreo oră...
"De ce dormi atât? Îţi e rău?"
"Nu..."
"Poate eşti deocheată."
" /:) "
Mda, să ne înţelegem... nu cred în deochi, doar că... habar nu am ce-i cu mine.
Poate mă transform. Hmm... poate nu în ursoaică, poate într-un fluture... eh, văd eu în ce mă transform.
         Eu aveam impresia că pe lângă săptămâna asta începută şi cealaltă (care sper să treacă foarte încet), credeam că mai e una. Da, m-am obişnuit acasă... Nu vreau mate şi chimie. Nuu!!!
Dintre toţi profii din liceul ăla fix ăla care îmi e antipatic rău de tot stă aproape de mine. Ne vedem destul de des, spre oroarea mea... Care-i ăla? Profu' de chimie. Cred că bau-bau are chipul său...
Mda, gata cu şcoală că îmi e greaţă numa' când mă gândesc la ea.
         Băi, Stephen King ai fi crezut că-i om serios...
De fapt, serios, neserios... trebuia să mă aştept la ceea ce urma să găsesc în cartea pe care o citesc. Se lipesc de mine numai cărţi cu tot felu' de paragrafe. Nu-i vina mea. Eu am încercat să citesc o carte care să nu cuprindă paragrafe ciudate (şi de-asta am ales King), dar se pare că m-am înşelat...
         Ziceam mai sus de deochi (care e superstiţie)... acum îmi ard şi obrajii.
Hai să caut să văd ce înseamnă. Şi am găsit. Deci uite cum e... dacă te ard obrajii se zice că cineva vorbeşte despre tine sau se gândeşte la tine. Ăştia/ăsta/asta nu mă mai vorbiţi măi atâta... gata cu bârfa că oricum, nimeni nu-i perfect. Şi cine se gândeşte la mine? Naivă! Eu mă gândesc dacă nu am răcit cumva... :-?
        De ce am scris astea? Bineînţeles că nu trebuie să mă justific în faţa voastră, dar aveam chef de vorbit şi nu aveam cu cine. Săracul blog... cum îmi suportă el mie toate toanele şi dramele şi exagerările... Aaa...da şi voi mă suportaţi :D.