miercuri, 19 iunie 2013

Întâmplări din viaţă

             Într-o zi, când elevii conştiincioşi stăteau cuminţi în bănci şi încercau să-i ajute pe colegii lor să treacă la celelalte obiecte, a poposit un mic fluturaş, scăpat de pe tărâmul fluturilor, exact pe un perete din minunata noastră temniţă clasă (gurilele rele au spus că fluturele ăla era de fapt o molie... dar ce ştiu ei?!).
Şi cum acel mic fluturaş firav şi minunat stătea pe perete... ne-am gândit să-i dăm un nume. O minte luminată l-a numit "Petrică".
O zi mai târziu...
Eram pe stradă împreună cu o colegă care ştia de existenţa lui Petrică. Trece o tanti prin faţa noastră vorbind la telefon: "Alo! Ce faci măh Petrică?". Ca să vedeţi voi cât de cunoscut e Petrică al nostru. Petrică e un fel de Gigi sau Vasile. Nu găseşti nume pentru măgarul tău nou nouţ cumpărat de la SH-ul de măgari din colţu' blocului? Nu te mai chinui cu căutatul unui nume. Spune-i Petrică. Ai un purice nou şi deja ai terminat toţi sfinţii din Biblie şi nu mai ai niciun nume pentru noul purice? Spune-i Petrică. Toată lumea o să-l cunoască pe Petrică. Mic, negru, e înfipt... ce să vrei mai multe de atât de la un Petrică?
Atât despre Petrică.


                M-am plimbat cu rolele zilele astea şi am învăţat ceva. Nu, nu am învăţat să merg mai repede... am învăţat nişte reguli.
Regula numărul 1: Dacă îţi spune cineva să mergi mai repede, iar tu ştii că nu poţi merge mai repede şi îţi e teamă că o să cazi, nu te lua după acel cineva.
Abia după ce am căzut mi-am dat seama de importanţa acestei reguli.
Regula numărul 2: Ţine-ţi mâinile pe lângă corp, nu le mai flutura prin aer de parcă zici că eşti o găină alergată de cocoş. Tot aici intră şi regula "nu înota în aer".
Şi regula asta am încălcat-o.
Regula numărul 3: Uită-te pe unde mergi că altfel rişti să pupi asfaltul.
Regula asta o respect.
Ieri, partenera mea de role: "L-ai văzut pe X?" (X fiind un coleg)
Eu: "Nu."
Ea: "Pe bune?! Ne-a făcut chiar şi cu mâna."

                 Se dau două bănci la umbră, două fete pe o bancă şi încă o fată care urma să vină să se aşeze. Dintr-o dată, nimeni nu ştie de unde, apare o babă.
Baba: "Mă aşez şi eu aici, că e umbră."
Şi nu s-a aşezat şi ea pe o margine... s-a aşezat exact între mine şi cealaltă fată. Când m-am ridicat eu, baba şi-a mutat fundu' pe locul meu. Babă ciudată... nu putea să se aşeze pe cealaltă bancă... nu dom'le, pe aia nu stătea nimeni.
           
                 Deja e învechit să răspunzi la întrebarea "ce faci" cu "frec menta" sau "stau" sau "ascult muzică" sau "bine". Acum trebuie să îţi alegi răspunsuri noi... răspunsuri cum ar fi: "Îmi iau grăsimile dintr-un iaurt. Tu?"

4 comentarii:

  1. Petrică îl cheamă pe tati. Na. Vrei să îți numești oposumul sălbatic de casă și nu știi ce nume să îi pui? Numește-l după tatăl meu :)) Bine, o să mă gândesc la noi răspunsuri pentru întrebarea Ce faci :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. A se înţelege că tatăl tău nu face parte din categoria "Petrică". El e mai special. E excepţia de la regulă :D.
      Să te gândeşti ;;).

      Ștergere
  2. La mine in clasa nu se foloseste 'Petrica' [e prea mainstream;)] ci 'Ion'. Deci, ai un paianjen care ti`a intrat in pachetul de servetele in timp ce era asezat pe pianul din palatul tau magic si nu sti ce nume sa`i dai? Voila! Tocmai l`ai intalnit pe Ion!
    Zi faina! ^.^

    RăspundețiȘtergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.