marți, 11 septembrie 2012

Pierdere de vreme

    Omi, gnomi şi alte fiinţe... iar nu ştiu despre ce să scriu... Nu mi se întâmplă nimic fabulos. Viaţa mea adevărată e naşpa... ştiu...
    Nu ştiu dacă partea cu visătoarea e de bine sau de rău... Pe o parte, visele astea mă scot din realitatea asta naşpa... şi mă mai fac să mai uit de una şi de alta... Pe altă parte, nu vreau să mai visez... vreau să trăiesc în realitate... să simt realitatea... dar realitatea e dură şi mie îmi e frică... Mie îmi e frică şi de fulgere şi de păianjeni, gândaci, îmi e frică chiar şi de un clown...
M-am decis. Nu mă mai pun să visez dinainte. Ce se va întâmpla când voi face 18 ani... nu ştiu. Dar mai e până acolo. Nu-mi mai fac planuri...
   Mai sunt câteva zile şi începe şcoala... MI-NU-NAT! Nu am cuvinte. Trăiască şcoala... Pffuuaii!!
Iar chimie, iar mate. Cred că dacă nu ar exista astea două, mi-ar plăcea mai mult la şcoală. Din punctul meu de vedere, la unele ore de chimie... (alea în care ne ascultă la tablă) e ca în armată.
"Ce rezultă din acid sulfuric cu acetat de natriu?" (substanţele sunt puse la întâmplare, mici chimişti ce sunteţi)
"Nu ştiu."
"Nu ştiiiii??????!!!!! 10 flotări. IMEDIAT!!! 1, 2, 3, 4, 5, câte, câte, câte, 9,10. Te-ai mai gândit la răspuns????"
"Nu."
"20 de flotări, imediat."
    Altă chestie, altă bălărie... Când eşti acasă cu... mai mulţi (părinţi, fraţi, fiinţe din astea enervante), îţi propui ca atunci când vei fi singur vei face aia şi ailaltă... da, chiar şi chestia aia... Dar când eşti singur... stai... stai ca leguma şi beleşti perechea de ochi pă interneţi ascultând muzică... Tu oricum îţi beleai ochii pă interneţi şi ascultai muzică dacă mai era cineva acasă... deci... naşpa... Faţă de potaie plouată.
    Gata băi, mă apuc cu serioşenie de vrăji. Nu se mai poate aşaa... ce mătura mea zburătoare. Tre' să am şi eu ceva de făcut... şi poate îmi mai iese şi un ban. Haaaiii.... nu daţi banii la copii... cumpăraţi vrăji la cutii!!
    Într-o altă ordine alandala de idei... nu mă supăraţi că vă fac vrăji pe gratis. (şi se auzi un râs malefic)

6 comentarii:

  1. suntem visatoare pt ca nu ne-am izbit foarte mult de realitate si se intampla sa vrei sa faci ceva si sa o faci cu totul diferit decat iti imaginai...
    sincer sunt fericita ca incepe DETEST VACANTELE

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :P Eu iubesc vacanţele.
      Nu, nu ne-am izbit prea tare de realitate... dar şi când o să o facem...

      Ștergere
  2. Eu visez pentru ca mi-e frica de realitate.Acolo nu se intampla niciodata lucurirle asa cum vreau eu(cu mici exceptii:)) )!:o3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să visezi e frumos, dar poţi visa până la capăt?

      Ștergere
  3. Waw! Rwalitatea e cea mai frumoasa poveste! Un colt de lume, oricat de mic, e o poveste. De multe ori, minunata.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Realitatea poate fi o poveste... dar e imprevizibilă. Acum poate fi bine, iar în secunda următoare rău...
      Atunci când visezi, închizi ochii şi-ţi imaginezi... iar totul e aşa cum vrei.

      Ștergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.