sâmbătă, 31 august 2013

Cum vreau să mă mărit

               Ochii au început să-mi sticlească, iar mintea să-mi înşire tot felul de scenarii care mai de care mai frumoase şi mai... emoţionante. (Nu, nu e un text din ăla siropos.)
               Dând click pe colo şi pe dincolo am dat peste o ştire care m-a uns la inimă şi m-a făcut să-mi imaginez chestii la care visează orice fetiţă (dap, trecem peste faza de "fetiţă").
                Încă din fragedă pruncie orice copchiliţă visează la ziua nunţii (nu că eu nu aş fi făcut-o, dar acum mă gândesc: "Ce naiba a fost în mintea mea atunci?!")... şi cu cât creşti parcă visul ăsta devine o chestie irelevantă (cel puţin pentru mine, eu care nu mai visez la: "Vrei să fii mama copiilor mei?"... că dacă mi-ar spune asta acum i-aş spune: "Băi, la mine în burtă nu încape niciun copil!"). Da măh, adică nu mai visez la un prinţ pe cal alb... şi să-mi cadă la picioare şi să-mi zică dacă vreau să fiu prinţesa lui (asta e prima dată când imaginez chestia asta, când eram mică visam mai... normal, zic eu). Acum mă gândesc: oare cum ar fi să cer eu pe cineva în căsătorie? (doar băieţi).
Nu că nu aş face-o şi pe asta... Eu sunt genu' care pleacă supărată pentru că celălalt a plătit nota de plată... celălalt fiind băiat (nu că această chestie s-ar fi întâmplat, dar oricum nu aş accepta să plătească el tot, jumate-jumate în cel mai rău caz - şi chiar dacă nu cer plimbări cu maşina, un munte de ciocolată, înţelegere deplină şi împlinirea oricărui vis tâmpit, tot nu am pe nimeni... ÎNCĂ).
Şi cum ziceam... eu îmi imaginam chestii când eram mică...
                Dar am crescut şi cum am crescut eu aşa frumos şi elegant, au început să apară tot felu' de întrebări ciudate despre biserică şi pinguinii cerşetori din biserică. Iar când am văzut cât durează tâmpenia aia de cununie în biserică, mi-am zis "nu, clar NU" în gând. Nu vreau biserică... Nu vreau să aud cum pinguinu' ăla îmi spune că tre' să fiu supusă şi să-l iubesc, cum acum am intrat în rându' oamenilor (că până acum eram în rându' cangurilor pitici...)... nişte aberaţii pe bandă rulantă. Nu, nu şi iar nu! 
Dacă o să ajung la biserică, o să fiu târâtă acolo... mai mult ca sigur. Şi o să ţip, şi o să fac scandal de cred că o să zică Batman că-s posedată. Eu nu vreau să-mi pierd cam o oră din viaţă şi din cea mai importantă zi din viaţa mea ascultând chestiile alea...
               Că ce, fără biserică parcă nu o să-l iubesc pe acel ghinionist (sau poate se consideră norocos) el... oricare ar fi el, aici, mereu şi-ntotdeauna. Parcă zici că fără biserică nu pot să... "să ne amestecăm trupurile în noapte" (şi nu numai noaptea...), sau să fac copii (asta dacă organismul meu nu are nimic de obiectat...), sau să... nu ştiu... să-mi continui viaţa, nah! 
               Şi revenind la ideea de pe la începutul textului, am găsit o ştire pe net (aici e ştirea), ştire destul de interesantă din punctul meu de vedere. (Fac eu un rezumat) Ştirea zicea că un cuplu de atei din România s-au gândit ei aşa... cum le stă bine ateilor, că de ce să meargă ei într-o biserică? Nu mai bine întind nişte scaune afară şi îl roagă pe un prieten să le "oficieze" căsătoria? De fapt, chestia asta nu a fost chiar o nuntă... ci doar cei doi şi-au rostit jurămintele într-un cadru inedit în faţa rudelor şi prietenilor... Astfel de ceremonii sunt laice (hai că tre' să ştiţi... sigur aţi văzut prin filme).
Şi atât de tare mi-a plăcut idee... Deja mă şi imaginam pe o plajă pustie împreună cu alesul şi câţiva prieteni, eu cu o rochiţă scurtă şi un buchet de trandafiri roşii (musai trandafiri şi musai roşii)... Dap, visez în culori şi deja simt mirosul sărat al mării şi emoţiile... Dar întrebarea care m-a cam încruntat a fost: "Şi dacă alesul o să vrea la biserică? Sau mai rău... dacă o să fie preot?". Iar gândul ăsta m-a speriat... Sigur nu vreau pe cineva aşa. Sigur!

8 comentarii:

  1. Eu nu prea mă văd la casa mea, căsătorită. Şi... vorbesc de parcă aş schimba bărbaţii mai ceva ca pe şosetuţe. :))
    Eu nu mă văd şi gata! Când eşti mică parcă aştepţi ca totul să treacă mai repede şi să te trezeşti adult. Mare greşeală.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)) Tu o să fii o rockeriţă rebelă care fumează marijuana şi bea tequila înconjurată de mulţi bărbaţi cu pătrăţele.
      Când eşti mic vrei ca timpul să treacă mai repede, iar când eşti mare vrei ca să întorci timpul. Tipic..

      Ștergere
    2. Cam aşa, zdrăncănito! Nu mă refer la partea cu rebela fumătoare şi beţivă din mine, ci la final. Dar cine ştie ce îmi rezervă viitorul... călare pe un motor Harley, cu părul în vânt şi un pletos de care să mă ţin. Mafac. :))

      Ștergere
  2. stii care e norocul la catolici? Se imbraca de mici in rochie de mireasa , asta la prima impartasanie pe la 11 ani a fost a mea . Adorabil , tin minte ca mi-a placut ziua aceea , dar nu mi-a placut tunsoarea , iar rochita desi inchiriata am ajuns sa mi-o calc in fata bisericii, in rest toate bune desi ..eu acum mare visez la o nebunie de genul acela , gandeam sa ma marit la 20 si la 25 sa fiu mama tanara , dar trebuie sa-mi potolesc visul cu maritatul , cel putin pana termin facultatea =))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Serios? :O Tre' să fie interesant. Lasă că ştiu eu că tu eşti împiedicată :)).
      Stai calmă, nu te pripi. Mai ai timp până la bătrâneţe :)).

      Ștergere
  3. dap..pai logic ca eu sunt impiedcata dezastru pe doua picioare ,,,

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oricum, nici nu mă aşteptam la altceva din partea ta :)).

      Ștergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.