O întrebare care mă macină e: noi de ce ne-am născut? Adică ne-am născut că aşa au vrut părinţii noştrii... să aibă un sprijin la bătrâneţe, că se iubeau prea mult... că nu au avut grijă... Adică ne-am născut din cauza lor mai pe scurt. Dar alt răspuns? De ce ne-am născut? Care e scopul nostru în viaţă?
Şi până la urmă ce e viaţa? Un simplu joc în care ne zbatem (degeaba) că oricum murim, nu? Păi în viaţă suntem siguri de o chestie... că o să murim... Ştiu, e cam tragică viziunea asta... dar e şi realistă. De ce să ne ascundem după deget şi să spunem că noi nu murim? Toţi murim... Unii, din păcate, mor mai repede din cauza unor boli, accidente... sau că îşi pun ei singuri capăt zilelor.
Noi alergăm după fericire, confort, o viaţă cât mai bună, bani... dar când murim nu luăm nimic cu noi. Şi acum punându-l în ecuaţie şi pe Dumnezeu, nu cred că ne va întreba el câţi bani am strâns în toată viaţa noastră, dacă am fost fericiţi, sau dacă am avut o casă mare...
Am impresia că mă învârt în jurul cozii şi nu-mi dau seama de anumite lucruri. (Adică da, ştiu că nu-mi dau seama de anumite chestii. Sunt copil, mai am până aflu chestii serioase de oameni mari.)
Încă nu am descoperit cu ce se mănâncă viaţa adevărată. (Apropo, din punctul meu de vedere, viaţa adevărată nu e aia când te plimbi, fumezi şi bei cafea... şi nici aia când mămica şi tăticu îţi pun teancuri de bănuţi în mâinile tale care nu au spălat nici măcar o furculiţă...) Viaţa adevărată e aceea când te gândeşti că mai vine şi mâine o zi şi că nu ai bani de aia şi de ailaltă... Că stai încă cu chirie şi nu-ţi permiţi să-ţi asiguri un confort măcar minim. Sunt persoane care din cauza lipsei banilor nu-şi întemeiază o familie...
Şi iar se pune problema banilor. În viaţă sunt importanţi şi banii, să fim serioşi acum. Cu cât avem mai mulţi bani, cu atât viaţa noastră e mai bună, nu?
"Ce rost mai are să trăieşti dacă oricum ştii că vei muri?". Păi dacă tot ne-am născut, trebuie să ne găsim un drum în viaţă... Să facem şi noi ceva bun în viaţă cu care să ne mândrim la nepoţi...
Poate că nu tratez eu cu cea mai mare seriozitate unele subiecte, dar e puţin ciudat cum mi s-au fixat întrebărilea astea în cap... şi mă pun să mă gândesc dacă o să fac ceva în viaţă... dacă o să am realizări, dacă o să fiu mândră de ceea ce fac, dacă o să am o viaţă bună... dacă şi iar dacă... Hmm..
Nu e surprinzator faptul ca gandesti:) E ceva logic sa o faci..deci nah..cred ca toti ne punem intrebarii de-a lungul timpului de genul de ce ne-am nascut? Care este motivul? Rolul nostru in viata,,unele raman un mister, raspunul la altele apar pe masura ce trece timpul si ne lovim de n situatii.Stii ce cred eu? Copil asa cum sunt..ca toate lucrurile sunt facute cu un scop :P Imi plac posturile tale si te apreciez sincer:P Gnadesti frumos si complex, mai glumind, mai ironizand ..dar cugeti foarte serios si ai un talent desavarsit:P tot asa inainte cu drag krisszu
RăspundețiȘtergereÎn unele situaţii e surpinzător că gândesc :)).
ȘtergereMerci pentru apreciere :). Complex nu ştiu dacă gândesc, dar cred că frumos... da. ;;)
E normal ca la un moment dat sa-ti pui intrebarile astea. Nu e normal daca o faci zilnic, de mii de ori pe zi. :))) Dar oricum, priveste viitorul cu muuult optimism! :*
RăspundețiȘtergereEh, nici chiar zilnic şi nici de o mie de ori... :))
ȘtergereAh, eu îl privesc cu optimism, dar el nu prea... cred că are ceva defecte de vedere. :D
Nu e surprinzator faptul ca gandesti. E ceva logic si textul acesta, faptul ca te gandesti la acele intrebari, e un semn ca te maturizezi, ceea ce este din nou logic. Am sa te introduc putin in lucruri de oameni mari si am sa iti spun ca asemeni lui Jean-Paul Sartre, eu cred ca existenta preceda scopul sau esenta ei. Oamenii nu sunt trimisi pe Pamant cu un scop. Asta ar implica si ca Dumnezeu nu exista, ca destinul ti-l scrii singur/a si altele asemenea, dar nu vreau sa intru in polemici religioase. Cu toate acestea, nimic nu este intamplator, dupa principiul actiunii si reactiunii fiecare situatie determina o alta situatie in functie de deciziile pe care le luam si circumstantele in care se intampla acele situatii.
RăspundețiȘtergereIn fine, nu stiu cat de mult se intelege din ce am scris. Multumesc pentru referinta :)
Semn că mă maturizez... deci e, oarecum, bine. :D
ȘtergerePăi nu suntem trimişi cu un scop... dar trebuie să ne găsim un scop în viaţă... că doar nu o să stăm la colţ de stradă cerşind... (până la urmă poate că şi ăsta e un scop).
Păi da, nimic nu este întâmplător... şi contează şi deciziile pe care le luăm. Că dacă eu decid că nu vreau să mă asigur atunci când traversez strada, mă poate lovi maşina... :D. Deci... o situaţie este determinată de altă situaţie...
Bine, ştiu că nu am înţeles la perfecţie fiecare cuvinţel (că mai am până să le înţeleg pe toate)...
Macar trebuie sa ne gasim un scop si nu trebuie sa ne gandim ca oricum vom muri.
ȘtergereDar nu mă gândesc mereu că voi muri. Mă gândesc la moarte doar atunci când îmi e rău. :D
ȘtergerePana acum te gandeai...
ȘtergerePăi m-am gândit din cauza postului ăla al tău...
ȘtergereEu nu tin post :))
Ștergere:))
Ștergeresoarele nu rasare ca sa apuna. soare rasare ca sa straluceasca apoi sa apuna.
RăspundețiȘtergeresti vorba aia cu fara bani puti a prost de la distanta:)) asa e pt ca fara bani nu ai nimic material.
sigur ca nu iti poti intemeia o familie cu ce ii cresti imbraci...ce crezi... exista viata buna, viata mai putin buna...
e buna viata cand ai bani,da dar depinde pana unde ajunge ambitia.
:)) Frumoasă vorbă.
ȘtergereŞtii ce m-am gândit? Ne facem proprii noştri bani şi îi băgăm pe piaţă... :D
O să fim cele mai bogate... (desigur, până se termină tuşul de la imprimantă) :D.