Şi dacă e vis...

Aş vrea să mă ţii în braţe şi să nu mă trezeşti.
Urăsc lumina zilei, urăsc faptul că trebuie să mă trezesc... dar cel mai mult urăsc că nu eşti lângă mine.
Şi dacă nu eşti lângă mine mă trezesc dintr-un coşmar şi pic în altul.
Un coşmar cu clovni cu feţe triste
Un coşmar cu zâmbete acre
Un coşmar în care cad în genunchi
Şi încerc să ţip.
Nimeni nu mă aude. Nici eu nu mă aud.
Totul devine gri
Iar eu la fel.
Totul se învârte în jurul meu.
Şi pic, pic în gol...
Cad pe pământul rece şi zeci de picături de ploaie îmi ating corpul
Unde eşti să mă salvezi?
Nu eşti nicăieri. Nu încerc să mă mai ridic
Ştiu că e doar un coşmar din care mă voi trezi mai devreme sau mai târziu.
Renunţ să mai lupt
Renunţ la tot.
Ai câştigat...
Acum zâmbeşte-mi şi spune-mi că...
... a fost doar un vis transformat în coşmar.