Aş vrea să fiu un fluture

      "De aş fi un fluture...
Se spune că fluturii trăiesc doar o zi, dar mie mi-ar fi suficient să fac ceea ce vreau.
       Ştii ce vreau să fac?
Aş înfrunta vântul şi ploaia şi aş zbura până la tine.
Chiar dacă vântul va sufla din faţă şi va încerca să mă oprească, eu voi reuşi să ajung la tine. Şi chiar dacă ploaia ar încerca să-mi ude aripioarele, nu va reuşi.
       Şi de o să ajung la tine, o să mă aşez pe umărul tău. Să nu mă goneşti, te rog. Doar lasă-mă să-ţi simt parfumul şi să-ţi admir chipul... Lasă-mă să-ţi ating pielea cu aripile mele. Lasă-mă să-ţi şoptesc un ,,te iubesc'' doar fluturând din aripi. Pot muri chiar în mâinile tale sau chiar luată de vânt... Pot muri chiar şi sub picăturile de ploaie... dar ştiu că voi muri fericită."
     
       Şi uite aşa vei lua parte la moartea unui fluture care a trăit doar o zi. Dar să nu te simţi vinovat pentru că a murit un fluture. E doar un fluture... E doar un fluture care a murit fericit, deoarece te-a văzut... te-a atins.          
       E doar un fluture ce ţi-a şoptit un "te iubesc" auzit doar de el. Tu ai simţit doar a adiere caldă...
Şi chiar dacă ar fi trăit mai mult de o zi, fluturele tot ar fi murit. Şi ştii de ce? Ar fi murit îngheţat...
       Dacă ar fi trăit mai mult de o zi, ai fi avut grijă de el? L-ai fi ţinut în căuşul mâinilor tale şi l-ai fi apărat de frig, de ploaie... l-ai fi apărat de tot? Dacă da, atunci fluturele a ştiut pe cine să aleagă... dacă nu, a murit cu o fericire falsă... Nu va şti niciodată că a murit fără să fi fost iubit.
        Dar cui îi mai pasă de un fluture mort? Mai sunt sute, chiar mii de alţi fluturi... mai mari şi mai frumoşi. Poate fi înlocuit, nu?
        Nu, nu poate fi înlocuit la fel cum nici sentimentele sau persoanele dragi nu pot fi înlocuite. Cred că fiecare din noi avem câte un loc gol în sufletul nostru...
Poate că aşteptăm fiecare din noi câte un fluture să ne umple golul cu gingăşia lui...