marți, 21 august 2012

File de poveste

   Suflu praful de pe vechiul meu jurnal. O carte numită "Cartea Vieţii". Cartea Vieţii mele... Cu coperţile scorojite de trecerea timpului... Cu paginile îngălbenite şi încărcate de cuvinte, de litere... De litere pictate cu lacrimi ori zâmbete pe buze... Dau uşor fiecare pagină a vieţii mele... Texte încărcate de sentimente care mi-au fulgerat sufletul la un moment dat, dar apoi s-au stins... unele de tot, altele sunt încă proaspete în sufletul meu...
Fiecare cuvânt are un înţeles. Fiecare frază transmite sentimentele mele... sentimentele pe care le-am simţit atunci... Sunt chiar şi pagini goale, la fel ca unele zile din viaţa mea... Nu mă mai pot întoarce şi să scriu ceva în ele... Niciodată! Acum simt cum fiecare cuvânt îmi face inima să bată din ce în ce mai tare, să resimt acele sentimente, acea tristeţe, melancolie...
   Mă opresc undeva pe la începutul cărţii. Ştiu că acolo e o poveste... Ştiu că acolo e începutul poveştii mele. Ştiu că de acolo a început totul... Fericirea, dar şi tristeţea. Zâmbetele, dar şi lacrimile... Cât de dureros e să simţi două sentimente distincte în acelaşi timp... Să vrei să faci ceva, dar să nu ştii cum. Să ţii la cineva, dar uneori să simţi că vrei să ţipi, să te eliberezi de tot ceea ce simţi... Să fii fericit, dar să trăieşti cu frica de a nu pierde... E greu... Foarte greu...
   Ating cu degetele primele litere din poveste... Simt din nou acele sentimente. Toate acele zâmbete şi vise de la început... Tot ceea ce am început să simt...


                                                                                                                                          25 iunie... 
      "Sunt fericită... De ce? Te-am cunoscut pe tine... Din primele cuvinte nu mi-am creat încă o părere despre tine... Pot spune doar că eşti timid, de asta mi-am dat seama... Sper să te descopăr, să aflu ce zace în sufletul tău, în mintea ta..."

                                                                                                                                       28 iunie...
    "Pot să zic că lângă tine pot fi eu. Nu ţi-am zis cuvinte grele şi nici tu mie. Îmi doresc să te fac să zâmbeşti, dar nu ştiu dacă reuşesc. Încerc să te fac să uiţi de tot, doar eu să fiu în gândurile tale...
Povestim... zâdem şi glumim. Ne imaginăm multe şi visăm cu ochii deschişi la noi... la tot...

                                                                                                                                          ****
   "Cu tine simt cum pot atinge stelele, cum le pot ţine în palme... Cu tine simt că plutesc şi aş merge oriunde, oricând... doar cu tine. Doar cu tine pot pluti pe norişori pufoşi, mângâindu-ţi chipul... Doar cu tine simt cum soarele mă încălzeşte, cum îmi încălzeşte inima şi sufletul după o ploaie rece şi lungă... Doar în braţele tale aş sta şi aş desena pe cer cu fericire inimioare... poate chiar şi numele noastre... Dar eu visez.. visez frumos. Oare şi tu visezi la fel de frumos ca mine?" 

                                                                                                                                      10 iulie...
   "Îţi duc grija, îţi simt lipsa. Te vreau, te visez, te văd... dar nu te simt. Poate că doar eu visez cu ochii deschişi. Tu sigur nu visezi cu ochii deschişi ca mine, la mine... Sigur eu nu te fac pe tine să pluteşti, să zâmbeşti, să simţi ceea ce simt şi eu... Îmi e frică, îmi e frică să-ţi zic toate astea... Îmi e frică... Îmi poţi spulbera visele şi speranţele... îmi poţi distruge sufletul, inima şi sentimentele... O poţi face, nimic nu te poate opri... Printr-un simplu cuvânt lumea mea construită, avându-ne pe noi în mijloc, se poate prăbuşi... Îmi e frică... 
Te deschizi uşor spre mine. Mă laşi să-ţi văd sufletul, dar cu teamă... Îţi e teamă de mine...
Îmi e frică să nu te pierd..."

                                                                                                                                       ****
  "Sunt fericită, dar poate nu o ştii. Tu nu ştii multe despre mine... Dă-mi timp şi o să mă descoperi. Nu mă pot arăta aşa uşor... Nu-mi pot da acest voal jos şi să-ţi arăt dintr-o dată tot sufletul meu... Tot ce e în sufletul meu, în inima mea... Rămân misterioasă, deşi pe tine te supără... Uneori simt că te supăr... şi mi se frâng uşor, uşor aripile, iar zâmbetul îmi devine amar... Nu vreau să te supăr, nu vreau..."

                                                                                                                                       18 iulie...
  "Simt că plutesc... Simt că sunt o zână cu aripi mari şi mătăsoase, împrăştiind un miros de trandafiri...
Cum am picături de rouă în ochi... Zâmbetele mele fac ca Soarele să se simtă inferior. Radiez de fericire... din cauza ta, doar din cauza ta... Şi tu visezi, şi tu visezi ca mine... 
Îţi simt lipsa.
Simt cum îmi construiesc un castel din cărţi de joc... pare stabil, dar la orice suflu se poate dărma. Ţin aşii pentru vârf...
Îmi e frică. Te rog să nu sufli cu putere astfel încât să-l dărâmi... 
Respir uşor, mă mişc încet şi cu grijă să nu-mi dărâm castelul... E fragil. Fragil ca mine, ca sufletul meu... Mai fragil decât îţi poţi imagina vreodată..."

                                                                                                                                      19 iulie...
   "Eşti muza mea mea. Mă inspiri şi mă faci să zâmbesc. Aş scrie şiruri de cuvinte pentru tine... Dar ar fi doar cuvinte. Cuvintele nu transmit aceleaşi sentimente pe care le simt eu atunci când vorbesc cu tine... Dar poate tu nu ştii asta... Desigur că nu ştii. Nu ţi-am zis... Nu îţi voi spune. Poţi spune că sunt orgolioasă, dar nu sunt. Îmi e doar frică... Îmi e frică să-mi exteriorizez sentimentele faţă de tine. Îmi e frică să nu-ţi baţi joc de ele. Să nu-mi iei inima şi să mi-o tăvăleşti prin praf.
Îmi e frică... să nu-ţi fac eu acest lucru. Să te încrezi în mine, iar eu să-mi bat joc de sentimentele tale fără să-mi dau seama. Ştii cât e de greu? Desigur că nu ştii, nu poţi înţelege pe deplin un copil..."

                                                                                                                                       ****
   "Din zâna aia cu picături de rouă în ochi, care împrăştie miros de trandafiri oriunde calcă... uneori mă transform într-o zână cu lacrimi amare... lacrimi care se transformă în fulgi de nea... 
O zână căreia i s-au frânt aripile şi s-a izbit de pământ, iar acum stă sub o ploaie rece şi lungă... Nu e doar vina ta... De fapt, nu e deloc vina ta. Încerci să mă ajuţi, dar eu mereu fac aceleaşi greşeli... Mereu! Promit că mă fac, dar nu fac... Promit! Degeaba promit...
Dar tot tu eşti cel care îmi face aripile să reapară... şi mai mari, şi mai frumoase...
Tot tu eşti cel care mă face să plutesc... să mă depărtez de pământ, să uit de tot...
Deşi îmi vine să ţip, ţip degeaba. Nu mă aude nimeni, nici chiar tu... 
Tu crezi că nu mă poţi înţelege, dar ai răbdare... Ştiu că uneori îţi pierzi şi ultimul strop de răbdare şi inspiri adânc pentru a-mi dărma castelul... O vei face. O vom face împreună. Împreună vom dărma castelul... Împreună... 
Plâng când încerci să-mi distrugi castelul, dar nu ştii asta... Nu vei şti asta... "

                                                                                                                                     21 iulie...
   "Când îţi aud vocea, suspin şi uit totul. Mă cufund în lumea mea. În lumea mea unde vocea ta îmi răsună-n minte, îmi face fiecare parte a corpului să tresară... Ţi se pare prostesc, poate... Nu poţi înţelege cum o voce poate face asta, dar uite că la mine se întâmplă. Sunt eu mai ciudată...
Încă nu am auzit vreun înger să vorbească, dar cred că dacă ar vorbi ar avea vocea ta... Vocea ta minunată...
Îţi caut vocea... dar nu ţi-o găsesc mereu, din păcate."

                                                                                                                                    27 iulie...
  "Când ţi-am zis că sunt atrasă de tine şi că nu pot sta fără tine, ai încercat să-mi curmi toate aceste sentimente. Credeai că ştii ce faci. Voiai să mă faci să simt realitatea dură... Mi-ai mai dărmat puţin castelul şi mi-ai mai frânt puţin aripile lăsându-mă iar în ploaie...
E dureros, să ştii... Ai cam uitat că doar cu tine pot pluti... Ai cam uitat... Dar sunt egoistă. Mă gândesc doar la mine, nu şi la tine. Trebuie să mă gândesc şi la tine... Şi mă gândesc deşi nu-ţi spun. Nu ţi-o pot spune dacă tu crezi că ar fi mai bine să încerci să înlături orice sentiment... 
E şi vina mea... Nu ascult, mă încred... nu fac ce trebuie... şi ajung să mă prăbuşesc cu putere de pământ de fiecare dată. Nu cer ajutor... nimeni nu mă va ajuta. Nici chiar tu...
E mai bine să-mi găsesc alinarea în lacrimi... Lacrimi amare şi reci... E mai bine aşa..."

                                                                                                                                          ****
  "Castelul meu se clatină din ce în ce mai mult... Eşti rece şi distant... Eu supărătă... Îmi e dor de tine, dar ţie nu cred... Încerci să mă faci să văd realitatea din ochii tăi... dar eu nu o văd. Eu sunt prea copil... Mult prea copil..."

                                                                                                                                         1 august...
  "Îmi zici că ţii la mine, dar mă sting uşor, uşor... Nu are rost să-ţi zic că mă sting din cauza răcelii tale faţă de mine... Poate că până la urmă răceala asta o simt doar eu... Îmi e frică să te întreb. 
Nu cred că o să mai fiu vreodată o zână cu rouă în ochi şi flori în păr... Nu mai pot fi aşa fără tine... Fără persoana aia care să mă înţeleagă... Chiar mi-a plăcut." 

                                                                                                                                       3 august...
   "Castelul mi s-a prăbuşit... E vina mea. Nu am folosit cărţile cum trebuie... Trebuia să fac o bază solidă, dar nu am făcut... Trebuia să mă asigur, dar nu am făcut-o... Şi îmi pare rău...
Îmi spun că nu o să mai vorbesc cu tine niciodată, dar ştiu că nu o să suport distanţa... Că nu o să suporţi distanţa... 
Nici eu nu pot pricepe de unde atâtea lacrimi... Degeaba! Totul e pierdut în ceaţă şi îmi pare rău..." 

                                                                                                                                     5 august...
   "Inima îmi bate din nou cu putere la auzul cuvintelor tale... Şi mie mi-a fost dor de tine, enorm...
Încep să-mi reconstruiesc castelul şi să-mi crească din nou aripi... Dar ştiu că toate astea se vor mai repeta... Poate ştii şi tu asta. Îmi dai speranţe... Ţii la mine, păcat că eu nu ştiu că arăt asta... Păcat!
Doare, dar sunt un copil... nu ştiu ce să fac. Vreau ajutor... ajutor din partea ta... Ne spunem că totul o să fie bine, că o să avem grijă unul de altul... Că va fi bine... Dar până când? Până data viitoare?
Nu, nu vreau până data viitoare. Vreau... vreau ca mereu să fie bine. Să ne fie bine... oare o să putem?"

                                                                                                                                       ****
   "Îmi dai speranţe, greşesc, mai dărâm câte o carte... castelul mi se mai clatină... Nu totul e perfect. Şi nici noi... Nu ştiu cum să spun adevărul într-un mod plăcut... 
Mai pui şi tu o carte la castelul meu... Îmi zici că ţii la mine... Îţi zic că ţin la tine...
Nu aş vrea să se termine totul aici, dar vreau să-ţi zic că ţin la tine... deşi nu ştiu cum să o arăt...
Probabil  ce e scris aici nu o să-ţi arăt vreodată... 
Ţin mult la tine şi mi-e dor..."

                                                                                                                                        ****
   "Îmi spui să sunt a ta, îţi spun că eşti al meu... Îmi eşti drag... Lacrimile nu mai au niciun efect de calmare... Plâng şi mă liniştesc. Mă concentrez ca totul să fie bine. Nu ştiu dacă voi reuşi... dar sper...
Visele cu noi doi mi-au revenit. Răceala ta a dispărut... sau poate doar te-ai mai încălzit... sau poate eu încep să văd realitatea altfel... Nu ştiu... 
Ştiu doar că îmi eşti drag. Eşti  persoana care mă face să plutesc. Eşti persoana care îmi stă în gând mereu... Eşti persoana pentru care plâng... Tu eşti persoana aia..."


    Suspin şi zâmbesc... Mai sunt multe pagini încărcate cu povestea asta. Cu sentimentele astea... cu dragostea faţă de el... Dar nu mai are rost. Eu oricum ştiu ce e scris acolo... El nu ştie... Îmi şerg lacrima şi închid "Cartea Vieţii". O mângâi...
Mă ridic şi îmi aranjez şalul de pe umeri. Te văd. Eşti acolo, în lumea ta... aşteptându-mă...
Mă îndrept spre tine încet... mă aşez la pieptul tău să privesc împreună cu tine apusul... Mă uit la tine şi îţi sărut obrazul îmbătrânit...
Tot copil am rămas....




8 comentarii:

  1. Citind ce ai scris aici, aproape ca imi vine sa te bat gandindu-ma la ce ai scris in alte articole. Dar avand in vedere ca macar sunt amuzante, te iert... glumesc, desigur :))
    Ai scris foarte frumos si daca acel "copil" ar indrazni sa ii spuna "lui" toate aceste lucruri, nu ar mai fi deloc un copil...

    RăspundețiȘtergere
  2. @Tibi: Ce are articolul ăsta? Sau ce au restu'? Am şi eu părţile mele... una mai melodramatică, alta mai nebună, alta mai înnebunită după chestii pe care nu le-a încercat... :))
    Nu cred că exprimarea unor sentimente ne face mai maturi... :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Articolul asta este mai romantic si mai frumos decat altele, iar exprimarea unor sentimente ne face mai maturi tocmai pentru ca avem curajul sa le simtim si sa le exprimam.

      Ștergere
  3. Da' ce... restul nu erau romantice? :D (Glumeam.)
    În legătură cu exprimarea sentimentelor... ai dreptate :), da' tot trebuie curaj...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pai si curajul vine odata cu varsta. Pe masura ce te maturizezi intelegi ca poti castiga sau poti pierde, ca exista riscuri pe care ti le poti asuma, ca nu te poti ascunde la nesfarsit de temerile tale sau ca oamenii nu sunt toti la fel.

      Ștergere
  4. :-< Nu pot să zic decât că ai dreptate...

    RăspundețiȘtergere
  5. mai stiu ca ma iubesti nu trebuie sa scri un articol despre mine:))

    RăspundețiȘtergere

Zâmbeşte şi tastează!

 
Copyright (c) 2010 Zdrăngăneli and Powered by Blogger.