De adormit ce eşti scapi periuţa de dinţi... pică pe marginea chiuvetei... se mişcă puţin... şi... da, inevitabilul se produce. Ori pică pe jos, ori fix în toaletă. Da' hai să zicem că nu a picat pe jos... ci... da, exact (măcar să fie totul frumos, roz şi pufos). O grămadă de sfinţi şi de organe cad peste periuţa sinucigaşă. Şi zâmbeşti ca un taur în călduri în oglindă şi blestemi ziua... După ce ai terminat cu frezatu' de dimineaţă treci la îmbrăcat. Realizezi că bluza/tricoul cu care tocmai voiai să te îmbraci trebuia spălat... te apuci de căutat altceva de îmbrăcat. Găseşti, dar trebuie călcat. Începi să fii în întârziere. Iei într-o mână pantalonii şi în cealaltă bluza/tricoul care trebuie călcat. Încerci să calci, dar... nah, ziua bună se cunoaşte de dimineaţă... şi ca totul să meargă perfect... în timp ce te îmbrăcai cu pantalonii ai zis că fierul de călcat încă nu s-a încălzit... din neatenţie ai lăsat fierul de călcat pe bluză iar acum cam iese niţel fum... Normal că şi peste bluza "friptă" şi fierul de călcat se coboară diverse zeităţi, organe... şi alte fiinţe. Îţi bagi... ce ai (picioare, organe, mâini... etc.) în ea de bluză şi te îmbraci tot cu aia de ieri. Deja eşti în întârziere... Te grăbeşti. Te încalţi... La dracu de şireturi!! Cine a făcut încălţămintea cu şiretuuurii!!?? Alegi să nu te mai legi la şireturi, te legi tu mai târziu... Te îmbraci, eşti gata de plecare. Deschizi uşa, o încui. Realizezi că ţi-ai uitat telefonul... Te întorci. Deschizi uşa, te repezi să-ţi iei telefonul...încui uşa în grabă şi pleci. Mergând te gândeşti dacă ai scos fierul din priză... Deja ai mai redus din viteză şi te gândeşti să te întorci acasă. Te uiţi la ceas. Eşti în întârziere. Nu, nu te întorci acasă... Mai mergi puţin şi te gândeşti dacă ai încuiat uşa...
... încă mai mergi...
... mergi...
... mergi...
.... te uiţi la ceas...
... suni pe cineva şi îi spui că o să întârzii...
Te întorci acasă, dar în drum spre casă îţi cumperi şi o periuţă de dinţi. Ajungi în faţa uşii şi realizezi că era încuiată. Te uiţi să vezi dacă fierul de călcat mai era în priză. Nu, nu mai era...
Te duci şi îţi masezi dinţişorii cu noua periuţă...
Îţi calci o altă bluză... Când scoţi fierul de călcat din priză îţi spui cu voce tare: "L-am scos din priză".
Verifici dacă ai totul la tine...
Te încalţi, te legi la şireturi... Te îmbraci. Te aranjezi... Ieşi pe uşă şi când încui uşa îţi spui: "Am încuiat uşa."
Şi uite aşa, din grabă ai pierdut timpul... Aşa că data viitoare fă totul cu calm şi o să vezi că nu o să mai pierzi atât de mult timp...
Mai am si eu dimineti din astea .. somnul prea mult e de vina !
RăspundețiȘtergerePăi nu mai dormi mult :P.
ȘtergereTu nu ştii că cine se trezeşte de dimineaţă departe ajunge? Sau... mai bine zis, cine se trezeşte de dimineaţă e obosit toată ziua :)).
Super tare , intotdeauna imi place ca tu povestesti acele dimineti monstru cu amuzament . Ah..si cel mai mult ma enerveaza cand nu-mi gasesc cartile sau parul nu vrea nici cum sa se aseze . Sau stai..doar eu imi fac geanta de dimineata ?! X_X
RăspundețiȘtergere:)) Din fericire de o asemenea zi cum am descris mai sus nu am avut parte.
ȘtergereŞi pe mine mă enervează că nu-mi stă părul cum vreau eu şi dacă nu vrea să stea cum vreau eu, atunci îl las pe el să stea cum vrea el. :))